Sa fii iubita asa cum trebuie…

„Asa cum trebuie” nu ar putea vreodata sa aiba legatura cu iubirea…iubirea este pur si simplu…nu „trebuie”, ea „este”…dar iubirea care-ti invadeaza mintea si trupul total, fara argumente, fara scenarii, doar cu libertati….atunci esti iubit/iubita asa cum trebuie, asa cum sufletul tau simte, dar nu stie s-o exprime in cuvinte, ci doar prin privirile pline de licarul duios al dragostei, de zambetele prostesti si fara noima, de gadilatul in stomac, de asteptarea de a-l/o revedea cat mai curand…sa fii iubita, femeie, asa cum trebuie !

 

de-a drumul…

pui amintirile intr-o desaga…si te duci. te duci departe de ei, departe de tine, departe in zari in care n-ai mai fost si ai vrea sa fii. sa fii…sa fii….sa simti cutremurata cum picurul acela de ploaie iti zgribuleste pielea si se prelinge usor, pierzandu-se pe pielea ta. sa fii…cand mirosi o floare abia inflorita si narile ti se dilata intr-o mare, prea mare si neostoita dorita de a inspira aerul, parfumul acela ce-ti spune ca esti vie.

si pleci pe o poteca ce inca nu o stii, dar poate doar o intuiesti, ti-e teama o tzara, te uiti inapoi si ai vrea parca sa te intorci..dar nu, deja ai pus amintirile intr-o desaga…si o iei cu tine in spate. te vei mai opri si alte si alte amintiri vei mai afla in desaga…

Acolo, departe-n suflet…

Te gasisem ascuns acolo bine in suflet, aproape ca uitasem de tine…m-am bucurat sa te gasesc si am zambit ! Credeam ca ai murit cumva, pe undeva caci sufletul meu nu te mai simtea…si am renuntat sa te mai vreau, sa te mai chem. Si o privire ca o furtuna m-a lovit, ca o ploia de vara m-a racorit si-am tresarit…sa fii tu oare ?! nu, nu se poate…renuntasem sa te mai port in vise, in amintiri ce inca nu au fost, in contopiri duioase, in fremat…te-am gonit, dar ai venit, m-am speriat, dar m-ai linistit, te-am dorit, dar te-am indepartat…unde esti ? iar ai plecat ? de ai plecat, nu mai veni…de nu ma mai vrei, nu mai veni…

Admir

Admir oamenii care si-au gasit drumul in viata, admir oamenii care se trezesc de dimineata si nu ofteaza „din nou la munca…”, admir oamenii care chiar iubesc viata si indiferent ce ar fi ales sa faca, fac cu toata bucuria. Nu prin prisma castigurilor…nu, prin prisma bucuriei de a sti ca azi ai mai facut ceva bun, ceva ce-ti incanta sufletul.

Admir oamenii increzatorii in ei, increzatori in ceilalti, increzatori in tot ceea ce ne inconjoara, oameni responsabili pentru ceea ce sunt si fac, oameni care nu se victimizeaza. Admir si ma incarc !

Vremurile noastre !

Nu-mi plac vremurile pe care le traiesc…nu-mi plac oamenii din zilele mele…din ce in ce mai multi nesimtiti, marlani, taranoi, smecheri, curve.
A fi smecher in zilele mele echivaleaza cu a fi puternic, a fi peste ceilalti.
Nu-mi plac manelele, mi se par execrabile, josnice si n-o spun dintr-o falsa pudoare, efectiv nu pot sa ascult asa ceva, este peste puterile mele de intelegere o astfel de….n-o pot numi muzica. Unii ar zice ca pe lumea asta este loc pentru toata lumea….dar de ce dracu e loc pentru asa ceva ??? Daca la alte chestiuni e loc de intors, aici nu gasesc ! Cum poti sa dansezi pe astfel de „melodii”, sa-ti undui suncile aidoma unei balene esuate…yahhh.
Sunt muuulti care mi-ar da cu pietre in cap ca indraznesc sa „murdaresc” acesti geniali purtatori de cuvant intr-ale muzicii ai poporului roman si mi-ar spune simplu „nu asculta, daca nu-ti place !”, dar ce te faci cand marlanul cu capul sec da maneau maxim in boxele masinii in spatele blocului si de indraznesti sa-i spui ceva te injura de te spurca sau de chemi politia nu pateste nimic ?
Nu-mi plac gratarele si burtile scoase la prajit cum mijeste iarba prin paduri, dar si asta-i, nu-i asa, sport national ! Am speranta ca n-au murit toti cei care simt ca mine, ba chiar ca suntem inca multi si poate ii vom invinge pe desucheatii astia ! Nu-mi plac nesimtitii care lasa gunoaie dupa ei, care arunca din masina ce le este de prisos, nu-mi plac vanzatoarele care te tutuiesc, dar aici spre bucuria mea incep sa vad mici schimbari in bine.
Nu-mi plac parintii care stau in parcuri si clantane seminte si scuipa pe jos si n-au nici o reactie cand al lor ingeras se transforma intr-un mic-mare dracusor !
Nu-mi place specia asta nou aparuta…cum le zice…pitipoance, nu? Pana si cuvantul are o sonoritate urata, menita sa le desemneze creierul gol, avid doar dupa sex si banii marlanului. In curand cred ca vom vedea si partide de sex pe strada, pe banci, prin cluburi, sex, sex si din nou sex. Esti o valoroasa daca ai un fund misto, daca ai silicoane si evident ti le arati, caci care ar mai fi rostul sa faci investitia, buze ca de vaca si …cam atat, dar ce, mai are nevoie si de altceva ???
Refuz sa ma compromit, doar pentru ca majoritatea face un anumit lucru si pentru a nu fi privit ciudat ! Prefer sa stau intr-un varf de munte, decat sa ma compromit, pentru ca in perceptia mea inseamna a ma compromite.
E-du-ca-ti-a !!! Asta ne lipseste din ce in ce mai mult ! Nu se pune suficient accent pe lucrul acesta, ar trebui sa fie primordial in preocuparile celor care ne conduc, dar buzunarele lor ar plange, n-au ei timp de lucruri de-astea marunte !
Uf, na, ca mi-am varsat naduful in prag de an nou !
Va doresc intelepciune, putin noroc si sa incepem si noi sa ne schimbam in bine, ne-am facut de cap 20 de ani, ar fi cazul sa incepem sa ne maturizam, dar probabil inca vreo 5-6 ani tot asa va fi, caci nu-i asa pe la 30 de ani unii incep sa ‘creasca’ 🙂
La multi ani !!!!

Enjoy Vama !!!

Vama Veche ! Multora dintre voi cu siguranta le starneste amintiri de suflet acest nume.
Anul acesta am calcat pentru prima data pe…taram vamaiot:).
Prima reactie a fost : nuuuu, asta nu-i de mine ! nu ma integrez aici !Parerile preconcepute nu aduc nici un folos…constat!
Insa a venit noaptea….marea are un aer misterios, te atrage asemeni unui magnet…o poti privi ceasuri intregi si sa nu te saturi, valurile care se sparg necontenit de mal iar si iar, tu..incremenit de o asa priveliste, cu luna plina care se scalda mieros in mare, perechi care stau imbratisate pe nisipul rece, prieteni care stau la povesti.
Terasa la care am fost era asezata in proximitatea marii, astfel ca senzatia de libertate, de suflet plin era totala. Muzica…muzica a fost de vis, sufletului meu nu-i mai trebuia nimic sau aproape nimic…ii mai trebuia un suflet pe aceeasi lungime de unda, cu care sa vibreze in acelasi ritm.
Vama este o poveste ! Din pacate sau din fericire nu toata lumea mi-ar impartasi zisele, insa pentru mine asta este…o poveste a spiritului liber. Nu-ti mai vine sa pleci !
Nimeni nu deranjeaza pe nimeni, sunt si copii, insa vocile lor nu deranjeaza pe nimeni (spun asta referindu-ma la cei care nu au copii sau au vrut momente de libertate doar pentru ei).
Mi-as dori sa ramana asa ! Este singurul loc unde m-am simtit atat de in acord cu mine, este ca atunci cand iti gasesti perechea !
See you soon, Vama !

Cuvintele…

Cuvintele…fara ele ce-am fi ? Cum am fi fara ele ? Ma enerveaza la culme cand aud atat de uzitata afirmatie ” nu-mi gasesc cuvintele !” sau „nu pot exprima in cuvinte ! ”
Cum vine asta ? Exista o infinitate de moduri in care poti exprima o traire, un sentiment, cuvintele pot dezvolta atat de armonios un lucru aparent banal.
Cand il citesti pe Eminescu poate atunci intelegi ce inseamna sa folosesti cuvintele.
Cum „niste”…doar niste cuvinte pot misca muntii din loc, te pot face sa plangi, sa razi, sa speri, sa te dezvolti spiritual…sa te schimbe !
Citeste carti si vei fi mai bogat spiritual, vei intelege partea ascunsa a cuvintelor, sensuri care se vor dezvolta usor, usor, lasand o cale de acces mai facila catre cel care esti, cel care devii…pentru ca nu-i asa, in fiecare zi devenim.
Cum poti spune ca nu-ti gasesti cuvintele cand tocmai ceva incredibil ti s-a intamplat ?! Este mai la indemana sa spui ca nu-ti gasesti cuvintele tocmai pentru ca asta vrei sa exprimi ? Are un impact mai mare, mai sigur de atat nu e nimic ? Lasa-ti cuvintele sa-ti invadeze gura, sa exprime ele sufletul tau.